son

Vezi și : so'n, son', -son, son-, Son, SON, són, søn, sơn, Sơn, sờn, sôn

Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi

română

Etimologie

Din franceză son.

Pronunție

• AFI: /son/

Substantiv

Declinarea substantivului son
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	son	soni
Articulat	sonul	sonii
Genitiv-Dativ	sonului	sonilor
Vocativ	'	'

1. fenomen provocat de mișcarea vibratoare a unui mediu și perceput cu auzul; sunet.

Traduceri

Traduceri

---

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie son, care provine din franceză veche son < latină populară sum, forma atonică pentru suus, suum („său”).

Pronunție

• AFI: /sɔ̃/

Adjectiv

Declinarea adjectivului son
	Singular	Plural
Masculin	son	ses
Feminin	sa	ses

1. (pronume posesiv) său

   J'ai lu son livre.

   Elle a perdu son chapeau.

   J'aime son amie.

Cuvinte derivate

• sondit

Omofone

• sont

Etimologie

Din franceză veche son, suen, suon < latină sonus („sunet”).

Substantiv

son m., sons pl.

1. (fiz., muz.) sunet

   Le son de ce piano est agréable.

2. (lingv.) fon

Sinonime

• 1: (fiz.) bruit
• 2: (lingv.) phone

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

abat-son arrière-son assonance assonant assoner infra-son infra-sonore infrason infrasonore insonore insonorisation insonoriser insonorité présonoriser résonnance résonnant résonner sonar sonate sonatine sonique sonner

sonnerie sonnette sonneur sono sonogramme sonoluminescence sonoluminescent sonomètre sonométrie sonométrique sonore sonorisateur sonorisation sonoriser sonorité sonothèque ultra-son ultra-sonore ultrason ultrasonique ultrasonore

Cuvinte compuse

• ingénieur du son
• mur du son
• son de cloche

Etimologie

Din latină secundus („secund”), probabil prin forma *seon din franceză veche. Înrudit cu catalană segó și occitană veche segon. Sensul provine din faptul că tărâțele rezultă dintr-o a doua cernere a făinii.

Este dublet al lui second.

Substantiv

son m., sons pl.

1. (alim.) tărâță

   Ceci est du pain de son.

Cuvinte compuse

• pain de son
• poupée de son
• tache de son

Expresii

• faire l'âne pour avoir du son

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire