interpreta

română

Etimologie

Din franceză interpréter < latină interpretari.

Pronunție

• AFI: /in.ter.pre'ta/

Verb

Conjugarea verbului interpreta
Infinitiv	a interpreta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	interpretez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să interpreteze
Participiu	interpretat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a da un anumit înțeles, o anumită semnificație unui lucru; spec. a comenta și a explica un text (vechi).
2. a reda prin mijloace adecvate conținutul unei opere muzicale, dramatice, literare etc.; a juca un rol într-o piesă, într-un film etc., a executa o [bucată] muzicală.

   A interpretat un rol într-o piesă.

Sinonime

• 1: analiza, înțelege
• 2: juca, (înv.) parastisi

Cuvinte derivate

• interpret, interpretă
• interpretabil
• interpretare
• interpretativ
• interpretor
• reinterpreta
• reinterpretare

Traduceri

a înțelege; a analiza

afrikaans: vertolk (Afrikaans) catalană: interpretar (català) engleză: interpret (English) esperanto: interpreti (Esperanto) faroeză: tulka (føroyskt) finlandeză: tulkita (suomi) franceză: interpréter (français)

germană: interpretieren (Deutsch) islandeză: túlka (íslenska) neerlandeză: interpreteren (Nederlands) papamiento: interpretá (Papiamentu) portugheză: interpretar (português) spaniolă: interpretar (español) suedeză: tolka (svenska)

Referințe

• DEX online