barber

Vezi și : Barber, barbēr

catalană

(català)

Etimologie

Din barba ‎(„barbă”) + -er.

Pronunție

• (occidental) AFI: /baɾˈbeɾ/
• (oriental) AFI: /bəɾˈbe/, /bərˈbe/

Substantiv

barber m., barbers pl.

1. bărbier; (p.ext.) frizer, coafor
2. (ist., mil.) bărbier-chirurg

Cuvinte derivate

• barbera

Cuvinte compuse

• ball del barber

Cuvinte apropiate

• barba

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Wiktionary

---

engleză

(English)

Etimologie

Din anglo-normandă barbour, care provine din franceză veche barbeor, din barbe ‎(„barbă”) < latină barba ‎(„barbă”).

Pronunție

• (Anglia) AFI: /ˈbɑːbə/

Substantiv

barber, pl. barbers

1. bărbier; (p.ext.) frizer, coafor

   The barber fixed my hair and gave me a clean shave.

2. (ist., mil.) bărbier-chirurg
3. (mai ales în Canada; met.) furtună însoțită cu spice de gheață, formate din apă sărată

Sinonime

• 1: hairdresser, hairstylist
• 2: (mil.) barber surgeon
• 3: (met.) frost smoke

Cuvinte derivate

• barbershop

Cuvinte compuse

• barber pole, barber's pole
• barber's itch

Vezi și

• beard
• hair

Verb

Conjugarea verbului to barber
Infinitiv	to barber
Prezent simplu pers. 3 sg.	barbers
Trecut simplu	barbered
Participiu trecut	barbered
Participiu prezent	barbering

1. a bărbieri; (p.ext.) a (se) tunde, a tăia părul
2. (în SUA; argou) a pălăvrăgi, a flecări, a trăncăni; (p.gener.) a vorbi

Sinonime

• 2: chatter, gossip; talk

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din barbe („barbă”) +‎ -er.

Pronunție

• AFI: /baʁ.be/

Verb

barber

1. (fam. și pop.) a enerva, a plictisi

   Il me barbe avec ses discours, on sait d'avance ce qu'il va dire.

2. (argou) a fura, a escroca, a șmecheri

se barber

1. a se plictisi

   On se barbe ici, c'est assommant.

Sinonime

• 1: (fam.) gonfler
• 2: escroquer, voler

Cuvinte derivate

• barbant

Cuvinte apropiate

• barbe

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire