belșug

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian bőség.

Noun

belșug n (plural belșuguri)

1. abundance

   Synonyms: abundență, bogăție

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	belșug	belșugul	belșuguri	belșugurile
genitive-dative	belșug	belșugului	belșuguri	belșugurilor
vocative	belșugule		belșugurilor

Derived terms

• din belșug
• îmbelșuga
• îmbelșugare
• îmbelșugat