beiugă

Romanian

Etymology

Borrowed from Hungarian bélyeg.

Noun

beiugă f (plural beiugi)

1. seal, stamp

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	beiugă	beiuga	beiugi	beiugile
genitive-dative	beiugi	beiugii	beiugi	beiugilor
vocative	beiugă, beiugo		beiugilor

References

• beiugă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN