absolutoriu
Romanian
editEtymology
editBorrowed from German Absolutorium, from Latin absolutorium.
Noun
editabsolutoriu n (plural absolutorii)
Declension
edit| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative-accusative | absolutoriu | absolutoriul | absolutorii | absolutoriile |
| genitive-dative | absolutoriu | absolutoriului | absolutorii | absolutoriilor |
| vocative | absolutoriule | absolutoriilor | ||