abjurare

See also: abjuraré

Romanian

Etymology

From abjura +‎ -re.

Pronunciation

• IPA^(key): /abʒuˈrare/
• Rhymes: -are
• Hyphenation: ab‧ju‧rá‧re

Noun

abjurare f (plural abjurări)

1. abjuration

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	abjurare	abjurarea	abjurări	abjurările
genitive-dative	abjurări	abjurării	abjurări	abjurărilor
vocative	abjurare, abjurareo		abjurărilor

Spanish

Verb

abjurare

1. first/third-person singular future subjunctive of abjurar