bonitate

Interlingua

Noun

bonitate (uncountable)

1. goodness

Latin

Noun

bonitāte

1. ablative singular of bonitās

Romanian

Etymology

Borrowed from German Bonität. Equivalent to bon +‎ -itate.

Noun

bonitate f (plural bonități)

1. creditworthiness

   Synonyms: solvabilitate, solvență

Declension

	singular		plural
	indefinite	definite	indefinite	definite
nominative-accusative	bonitate	bonitatea	bonități	bonitățile
genitive-dative	bonități	bonității	bonități	bonităților
vocative	bonitate, bonitateo		bonităților