bleot

Old English

Pronunciation

• IPA^(key): /ble͜oːt/
• Rhymes: -e͜oːt

Verb

blēot

1. first/third-person singular preterite indicative of blōtan

Romanian

Etymology

Borrowed from German blöd.

Adjective

bleot m or n (feminine singular bleotă, masculine plural bleoți, feminine/neuter plural bleote)

1. (dated) stupid

Declension

Declension of bleot

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	bleot		bleotă	bleoți	bleote
	definite	bleotul		bleota	bleoții	bleotele
genitive- dative	indefinite	bleot		bleote	bleoți	bleote
	definite	bleotului		bleotei	bleoților	bleotelor