A (se) da pe față = a (se) descoperi, a (se) demasca
A acoperi terenul = a fi prezent în mod permanent în orice parte a terenului de joc
A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise
A da de leac = a descoperi medicamentul, tratamentul eficace
A frige (carnea) hoțește = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jeratic
A ieși la iveală = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi
A prinde (pe cineva) cu minciuna = a descoperi că cineva a mințit
A prinde (pe cineva) cu mâța în sac = a surprinde, a descoperi pe cineva care caută să înșele, să mintă
A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc.
A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz
A se îndulci la ceva = a descoperi un lucru bun și a-l căuta mereu; a se deda la...
A închide ochii = a) a coborî pleoapele, acoperind globii oculari; b) a se preface că nu observă ceva; a trece cu vederea; c) (de obicei în construcții negative) a dormi; d) a muri
A-și lua (sau a-și scoate) căciula = a-și descoperi capul în semn de salut sau de respect
Spațiu verde = suprafață acoperită cu vegetație în perimetrul unei așezări
COPERÍ vb. v. acoperi, îmbrăca, înfășura, înveli. (Sursa: Sinonime )
coperí,cóper, vb. IV (pop.) 1. a acoperi. 2. a ascunde privirilor, a face să dispară. 3. a ocroti, a proteja. 4. a împiedica, a opri. (Sursa: DAR )
coperí (-r, -ít), vb. – 1. A acoperi. – 2. A ascunde, a trece sub tăcere. – 3. A garanta, a-și asuma responsabilitatea. – 4. (Refl.) A se acoperi, a-și pune pălăria. – Var. acoperi. – Mr. (a)coapir, megl. cupirés, istr. coper(esc)u. Lat. coŏpĕrῑre (Pușcariu 395; Candrea-Dens., 307 și 309; REW 2205; DAR); cf. vegl. koprer, it. coprire, prov., cat. cobrir, fr. couvrir, sp., port. cubrir. Var. acoperi, cu a- protetic, are o circulație cel puțin asemănătoare. – Der. (a)coperire, s. f. (acțiunea de a acoperi; garanție, cauțiune); (a)coperiș, s. n. (partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire); (a)coperitoare, s. f. (capac); (a)coperitor, s. m. (persoană care acoperă, care ține ascuns); (a)coperămînt, s. n. (acoperiș), mr. acupirămintu, megl. cupirimint, este fără îndoială un reprezentant direct al lat. coŏpĕrῑmentum (Diez, Gramm., I, 11; Pușcariu 396; Candrea-Dens., 388; REW 2204; Byhan 46; DAR); cf. it. coprimento, cat. cobriment. (Sursa: DER )