umpire

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie noumpere, care provine din franceză veche nonper („număr impar”) < din non („nu, ne-”) + per („egal”).

Pronunție

• AFI: /ˈʌmpaɪə(ɹ)/

Substantiv

umpire, pl. umpires

1. (sport; la tenis) arbitru
2. (sport; la crichet) arbitru
3. (sport; la baseball) arbitru

   The umpire called the pitch a strike.

4. (sport; la fotbal american) arbitru

   The umpire must keep on his toes as the play often occurs around him.

5. (sport; la fotbal australian) arbitru
6. (jur.) arbitru; (spec.) judecător, mediator

Cuvinte derivate

• umpirage

Cuvinte compuse

• boundary umpire
• goal umpire

Vezi și

• referee

Verb

Conjugarea verbului to umpire
Infinitiv	to umpire
Prezent simplu pers. 3 sg.	umpires
Trecut simplu	umpired
Participiu trecut	umpired
Participiu prezent	umpiring

1. (sport) a arbitra
2. (jur.) a arbitra

Sinonime

• 1: (sport) referee
• 2: (jur.) arbitrate

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary