temporal

română

Etimologie

Din franceză temporal.

Pronunție

• AFI: /tem.po'ral/

Substantiv

Declinarea substantivului temporal
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	temporal	temporale
Articulat	temporalul	temporalele
Genitiv-Dativ	temporalului	temporalelor
Vocativ	temporalule	temporalelor

1. os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului.
2. (adjectival)

   Os temporal

3. (adjectival) care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din franceză temporel.

Pronunție

• AFI: /tem.po'ral/

Adjectiv

Declinarea adjectivului temporal
	Singular	Plural
Masculin	temporal	temporali
Feminin	temporală	temporale
Neutru	temporal	temporale

1. care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp.

Cuvinte compuse

• propoziție temporală, propoziție circumstanțială temporală
• conjuncție temporală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online