sentiment
Variante
- (înv.) simtiment
Etimologie
Din franceză sentiment < latină sentimentum.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului sentiment | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sentiment | sentimente |
| Articulat | sentimentul | sentimentele |
| Genitiv-Dativ | sentimentului | sentimentelor |
| Vocativ | ' | ' |
- proces afectiv specific uman, care exprimă atitudinea omului față de realitate.
- Sentimente nobile.
- afecțiune.
- Sentimente de frate.
- facultatea de a simți, de a cunoaște, de a aprecia ceva.
- credință, impresie intimă.
- Avea sentimentul că l-a mai văzut undeva.
Sinonime
- 1: simțământ, (livr.) afect
- 2: afecțiune
- 3: conștiință
- 4: convingere
Antonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
simțire, simțământ
|
|
Referințe
(català)
Etimologie
Din latină sentimentum.
Pronunție
Substantiv
(français)
Etimologie
Probabil din sentir + suf. -ment, confer latină sentimentum.