rect

română

Etimologie

Din franceză rectum.

Pronunție

• AFI: /rekt/

Substantiv

Declinarea substantivului rect
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rect	recturi
Articulat	rectul	recturile
Genitiv-Dativ	rectului	recturilor
Vocativ	'	'

1. porțiune terminală a intesti-nului gros.

Traduceri

Traduceri