quiver

engleză

(English)

Etimologie

Din germana vestică *kokar-, prin vechea franceză.

Pronunție

• AFI: /ˈkwɪ.vɜː/

Substantiv

quiver, pl. quivers

1. tolbă, cucură, faretră, săhăidac, tăftui

---

Verb

Conjugarea verbului to quiver
Infinitiv	to quiver
Prezent simplu pers. 3 sg.	quivers
Trecut simplu	quivered
Participiu trecut	quivered
Participiu prezent	quivering

1. a tremura, a dârdâi, a fremăta

Sinonime

• shake