eter

română

Etimologie

Din franceză éther < latină aether.

Pronunție

• AFI: /e'ter/

Substantiv

Declinarea substantivului eter
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eter	eteri
Articulat	eterul	eterii
Genitiv-Dativ	eterului	eterilor
Vocativ	eterule	eterilor

1. combinație organică lichidă, incoloră, foarte volatilă și inflamabilă, cu miros aromatic specific, obținută din alcooli sau din fenoli, cu numeroase folosiri în industrie.
2. substanță ipotetică (a cărei existență nu este admisă de fizica modernă) având proprietăți fizice contradictorii, care ar umple întregul spațiu și ale cărei oscilații ar constitui undele electromagnetice.
3. (în concepția unor filozofi greci antici) al cincilea element al universului (alături de foc, apă, pământ și aer) din care ar fi alcătuite corpurile cerești.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului eter
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eter	eteruri
Articulat	eterul	eterurile
Genitiv-Dativ	eterului	eterurilor
Vocativ	eterule	eterurilor

1. (fig.) aer, atmosferă, cer, văzduh.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online