diblu

română

Etimologie

Din germană Dübel.

Pronunție

• AFI: /'di.blu/

Substantiv

Declinarea substantivului diblu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	diblu	dibluri
Articulat	diblul	diblurile
Genitiv-Dativ	diblului	diblurilor
Vocativ	diblule	diblurilor

1. mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dubli

Referințe

• DEX '98 via DEX online