deduce

română

Etimologie

Din latină deducere. Confer franceză déduire.

Pronunție

• AFI: /de'du.ʧe/

Verb

Conjugarea verbului deduce
Infinitiv	a deduce
Indicativ prezent pers. 1 sg.	deduc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să deducă
Participiu	dedus
Conjugare	III

1. (v.tranz.) a deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise.

   Ce deduci de aici?

Sinonime

• (livr.) prezuma, (înv.) cunoaște

Cuvinte derivate

• deducere
• deductibil
• deductibilitate
• deducție, deducțiune
• deductiv
• dedus

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

aduce duce conduce induce introduce

preduce reduce reproduce seduce transduce

Traduceri

a trage o concluzie

arabă: يستنتج (العربية) catalană: deduir (català) engleză: deduce (English) esperanto: dedukti (Esperanto) franceză: déduire (français) germană: folgern (Deutsch), ableiten (Deutsch), herleiten (Deutsch), deduzieren (Deutsch) greacă: συμπεραίνω (symperaíno) (Ελληνικά)

italiană: dedurre (italiano) neerlandeză: deduceren (Nederlands), afleiden (Nederlands) poloneză: dedukować (polski) portugheză: deduzir (português) spaniolă: deducir (español) suedeză: deducera (svenska), härleda (svenska) turcă: sonuç çıkarmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din latină deducere.

Pronunție

• AFI: /dɪˈdus/, /dɪˈdyus/

Verb

Conjugarea verbului to deduce
Infinitiv	to deduce
Prezent simplu pers. 3 sg.	deduces
Trecut simplu	deduced
Participiu trecut	deduced
Participiu prezent	deducing

1. a deduce

Sinonime

• conclude
• infer
• gather
• determine
• reason

Cuvinte derivate

• deducible
• deducibility, deducibleness
• deducibly

Cuvinte apropiate

cuvinte apropiate

adduce conduct conducive deduct deduction duke induce

introduce reduce reduction seduce subduction transduce

Referințe

• Dictionary.com