coreț

română

Etimologie

Din ucraineană корeч (koreć), poloneză korzec.

Pronunție

• AFI: /ko'reʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului coreț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coreț	corețe
Articulat	corețul	corețele
Genitiv-Dativ	corețului	corețelor
Vocativ	corețule	corețelor

1. (reg.) unitate de măsură pentru capacitate, echivalentă cu aproape un hectolitru și un sfert, întrebuințată mai ales pentru cereale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• creto
• certo

Referințe

• DEX '98 via DEX online