candelabru

română

Etimologie

Din franceză candélabre < latină candelabrum.

Pronunție

• AFI: /kan.de'la.bru/

Substantiv

Declinarea substantivului candelabru
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	candelabru	candelabre
Articulat	candelabrul	candelabrele
Genitiv-Dativ	candelabrului	candelabrelor
Vocativ	candelabrule	candelabrelor

1. suport cu mai multe brațe (bogat ornamentat), pentru lumânări sau becuri electrice; policandru.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online