blush

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza veche blyscan. Înrudit cu nordică veche blys ("flacără") și daneză blus ("foc, flacără").

Pronunție

• AFI: /blʌʃ/

Substantiv

blush, pl. blushes

1. împurpurare, înroșire, îmbujorare, roșeață
2. (nenumărabil) fard de obraji
3. culoare între roz și crem

   culoarea între roz și crem:

Expresii

• blush is off the rose

Verb

Conjugarea verbului to blush
Infinitiv	to blush
Prezent simplu pers. 3 sg.	blushes
Trecut simplu	blushed
Participiu trecut	blushed
Participiu prezent	blushing

1. a (se) împurpura, a (se) înroși, a (se) îmbujora, a (se) roși, a (se) rușina
2. a aplica fard de obraji, a farda

Sinonime

• 1: flushing, reddening

Etimologie

Atestat în 1486; dintr-o nuvelă.

Substantiv

blush, pl. blushes

1. (rar) grup de băieți

   A blush of boys.

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary