bison

Vezi și : Bison, bišon

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie bisontes, care provine din franceza veche bison < latină bisōn, bisōnt („bour”). Inevitabil din proto-germanică *wisundaz („bour, zimbru”).

Înrudit cu germana veche de sus wisunt (astăzi Wisent), engleza veche wesend, wusend și neerlandeza medie wēsent.

Pronunție

• AFI: /'baɪsən/
• AFI: /'baɪzən/

Substantiv

bison, pl. bison sau bisons

1. (zool.) zimbru
2. (zool.) bizon

Sinonime

• 1: (zool.) wisent
• 2: (zool.) buffalo

Cuvinte derivate

• bisontine

Anagrame

• binos
• bions

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină bison.

Pronunție

• AFI: /bi.zɔ̃/

Substantiv

bison m., bisons pl.

1. (zool.) zimbru
2. (zool.) bizon

Cuvinte derivate

• bisonne
• bisonneau

Paronime

• vison
• visons
• tison

Vezi și

• bovidé
• buffle

Anagrame

• sibon
• bions
• bonis

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din gotică 𐍅𐌹𐍃𐌰𐌽𐌳𐍃 (wisands) sau din greacă antică βίσων (bísôn).

Pronunție

• AFI: /ˈbi.son/

Substantiv

Declinarea substantivului bison
m.	Singular	Plural
Nominativ	bison	bisontēs
Genitiv	bisontis	bisontum
Dativ	bisontī	bisontibus
Acuzativ	bisontem	bisontēs
Ablativ	bisontē	bisontibus
Vocativ	bison	bisontēs

1. (zool.) zimbru, bour

Sinonime

• (zool.) urus

Referințe

• Wiktionary

---

tagalog

(тоҷикӣ)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

bison

1. nurcă (mamifer)