Wikționar

ana

Variante de scriere Vezi și : Ana, ANA, -ana, ana-, ʻana, ʻAna, aná, anà, anã, anâ, anā́, aňa, aŋa, ána, Ána, āna

română

Etimologie

Origine necunoscută.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ana
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ana anale
Articulat anaua analele
Genitiv-Dativ analei analelor
Vocativ ' '
  1. frânghie de care sunt suspendate cârligele carmacelor.
  2. frânghie cu plute care se agață de marginea superioară a mrejelor și a altor plase pescărești.

Vezi și


Traduceri

Referințe

engleză

(English)

Etimologie

Din sufixul latin -ana.

Pronunție


Substantiv

ana, pl. anas

  1. colecție de lucruri despre o persoană sau un loc, de regulă anecdote

Etimologie

Din greacă ἀνά (aná).

Adverb

ana, (necomparabil)

  1. (în rețete) de fiecare, o cantitate egală

Etimologie

Forma scurtă pentru anorexia.

Substantiv

ana, (nenumărabil)

  1. (Internet, argou) anorexie




alabama

(akz)

Etimologie

Pronunție

Pronume

ana

  1. eu




germană de sus veche

(goh)

Etimologie

Rudă cu latină anus

Pronunție

Substantiv

ana

  1. bunică


Prepoziție

ana

  1. la, într-un anumit loc




hawaiiană

(Hausa)

Etimologie

Din polineziană comună

Pronunție

Substantiv

ana

  1. peșteră




japoneză

(日本語)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

ana (kanji 穴, hiragana あな)

  1. peșteră
  2. gaură




maori

(मराठी)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

ana invariabil

  1. peșteră





rwandi

(Ikinyarwanda)

Etimologie

Pronunție

  • AFI: /u.mwàa.na/


Substantiv

ana

  1. copil

Omonime

sotho de nord

(Sesotho sa Leboa)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

ana

  1. copil

Omonime

sotho de sud

(Sesotho)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

ana

  1. copil

Omonime

spaniolă

(español)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

ana

  1. unitate de măsură folosită la măsurarea hainelor echivalentă a 1,2 metri




suedeză

(svenska)

Etimologie

  1. (Verbul) Din germană ahnen („a suspecta, a bănui”).
  2. (Substantivul) Derivat regresiv din verbul (att) ana („a bănui”). Forma de singular refăcută după pluralul.

Pronunție

  • AFI: /²ɑːna/


Verb


Conjugarea verbului
ana
Activ Pasiv
Infinitiv ana anas
Prezent anar anas
Perfect anade anades
Supin anat anats
Imperativ ana
Participiu
Prezent anande, anandes
Perfect anad
  1. a bănui
    Jag anar att någon kommer att känna igen honom trots förklädnaden.
  2. a crede
  3. a vedea, a distinge
    Jag tror jag anar en katt i den busken.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

Substantiv


Declinarea substantivului
ana
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ ana anan anor anorna
Genitiv anas anans anors anornas
  1. (geneal.) strămoș

Sinonime

Referințe

sumeriană

(sux)

Etimologie

Pronunție

Pronume

ana

  1. ce




swahili

(Kiswahili)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

ana

  1. copil
  2. fiu, fiică

Sinonime

Omonime

tătară crimeeană

(qırımtatarca)

Etimologie

Pronunție

Substantiv


Declinarea substantivului
ana
' Singular Plural
Nominativ ana invariabil
Acuzativ ananı invariabil
Dativ anaga invariabil
Genitiv ananiñ invariabil

ana

  1. mamă




tsonga

(Xitsonga)

Etimologie

Pronunție

Adverb

ana

  1. deja
    ana a va fambile loko ndzi fika = Deja plecaseră când am ajuns eu.
  2. de fapt
    ana wa karhata, a a ku be = De fapt, ești problematic, lasă-l să-ți facă morală.




turcă

(Türkçe)

Etimologie

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ana
' Singular Plural
Nominativ ana invariabil
Acuzativ ananı invariabil
Dativ anaga invariabil
Genitiv ananiñ invariabil

ana

  1. mamă


Adjectiv

uigură

(ئۇيغۇرچە / Uyghurche)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

ana

  1. copil
  2. onorație dată unei femei în vârstă
  3. femelă
  4. origine, cauză




venda

(Tshivenda)

Etimologie

Pronunție

Substantiv

ana

  1. copil

Omonime

wolofă

(Wolof)

Etimologie

Pronunție


Pronume

ana

  1. unde este...(x)? ; unde sunt ...(x și y)?
    ana sa jabar? = Unde este soția ta?
    ana wanag wi? = Unde sunt toaletele?
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=ana&oldid=1003806”