Ștefan Vârgolici
Ștefan G. Vârgolici (n. , Borlești, Moldova – d. , Iași, România) a fost un critic literar, traducător și publicist român, membru corespondent (1887) al Academiei Române și al Junimii (1871).
 Membru corespondent al Academiei Române |
|---|
| Ștefan Vârgolici | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Borlești, Moldova |
| Decedat | (53 de ani) Iași, România |
| Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | critic literar, traducător, publicist |
| Limbi vorbite | română franceză latină |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea Alexandru Ioan Cuza |
| Organizație | Universitatea Alexandru Ioan Cuza |
Modifică date / text  | |
Biografie
modificare
Ștefan s-a născut la Borlești, în județul Neamț, și a urmat studiile secundare la Academia Mihăileană din Iași, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași. După obținerea licenței în anul 1864, și-a continuat studiile la Madrid, Paris, unde a obținut doctoratul în litere, și Berlin. [2]
După întoarcerea în țară, a predat în învățământul secundar la Bârlad și Iași. În anul 1875 a fost numit profesor la catedra de limbă și literatură franceză a Universității din Iași, devenită ulterior catedra de istoria literaturilor moderne, în special romanice. Pentru o perioadă a ocupat și funcția de inspector general al învățământului secundar.[2]
În anul 1871 a intrat în societatea Junimea, participând activ la ședințele literare, conferințele publice și activitatea editorială a acesteia.[2] În anul 1887 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.[3]
În jurul anilor 1871–1872 a avut o relație cu o tânără văduvă, din care s-a născut un copil. Intenția sa de a o lua de soție și de a regulariza situația a fost împiedicată de intervenția colegilor săi junimiști Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi și Vasile Pogor.[4] În anul 1879, la vârsta de 36 de ani, s-a căsătorit cu Natalia Alcaz, în vârstă de 20 de ani, fiica unui foarte bogat locuitor al Iașului.
În anul 1888, la un an după moartea acesteia, s-a căsătorit cu Elena Tiron, verișoara primară a Nataliei, în vârstă de 25 de ani, al cărei tată era unul dintre fruntașii filialei ieșene a Partidului Național Liberal. După moartea lui Vârgolici, în anul 1899, fiica sa Eugenia s-a căsătorit cu arheologul Teohari Antonescu.[5] Din căsătoria cu Elena Tiron a avut un fiu, Duțu, care a murit la vârsta de șapte ani;[6] alți doi fii, Ștefan și Iordachi, au murit în copilărie.[7]
În vara anului 1897, aflat într-una dintre călătoriile sale obișnuite în zona Mănăstirii Văratec, s-a îmbolnăvit în tren, în apropiere de Iași, probabil în urma unui atac de cord; a fost dus acasă, unde a murit în aceeași seară.[8] Slujba de înmormântare a fost oficiată de episcopul ortodox Conon Arămescu-Donici, iar înmormântarea a avut loc la cimitirul Eternitatea.[9]
Operă literară
modificare
Primele sale texte publicate au fost versuri apărute în anul 1862 în revista Din Moldova a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. A colaborat și la Fulgerul și Trompeta Carpaților, însă ulterior și-a concentrat activitatea publicistică aproape exclusiv în Convorbiri Literare, organul Junimii.[2]
A publicat poezii originale, studii literare și filologice, articole critice și numeroase traduceri, dintre care cele mai multe au rămas dispersate în periodicele vremii. Singura sa lucrare beletristică publicată în volum a fost nuvela Recrutul (1873), traducere după Hendrik Conscience.[2]
A redactat și manualul Gramatica limbei latine, vol. I–II (1875, 1883), precum și ediții de texte, între care Phaedri Augusti liberti Fabulae: Fabulele lui Fedru, sclavul liberat al lui August (1875). A semnat uneori și cu pseudonimele S. Vârgolici, S. G. Vargolici și St. G. Vârgolici.[2]
Note
modificare- ↑ „Ștefan VÂRGOLICI”.
- 1 2 3 4 5 6 Sasu, Aurel (). Dicționarul biografic al literaturii române. vol. II. Pitești: Editura Paralela 45. p. 796. ISBN 973-697-758-7.
- ↑ „Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent”. Academia Română. Accesat în .
- ↑ Nastasă-Kovacs, p. 70.
- ↑ Nastasă-Kovacs, p. 80.
- ↑ Nastasă-Kovacs, p. 285.
- ↑ Nastasă-Kovacs, p. 325.
- ↑ Nastasă-Kovacs, p. 435.
- ↑ Nastasă-Kovacs, p. 455.
Bibliografie
modificare- Nastasă-Kovacs, Lucian (). Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viața privată a universitarilor "literari" (1864–1948). Cluj-Napoca: Editura Limes. ISBN 978-973-726-469-5.