Sistem educațional

structura tuturor facilităților și oportunităților de a dobândi educație în cadrul unei țări

Sistemul educațional[1] se referă, în general, la structura tuturor instituțiilor și oportunităților prin care poate fi obținută educația într-o țară. Acesta include instituțiile preșcolare, pornind de la educația în familie și/sau educația timpurie⁠(d) a copiilor, continuând cu grădinițele, școlile primare și gimnaziale, precum și nivelurile de educație terțiară, cum ar fi liceele, colegiile și facultățile, cunoscute și sub denumirea de învățământ superior. Acest cadru include, de asemenea, instituții de formare profesională și de educație continuă, precum și instituții de învățământ private.

Deși sistemul educațional este, de obicei, reglementat și organizat în conformitate cu legislația unei țări, acesta poate include și aspecte sau dimensiuni nereglementate. În general, un sistem de învățământ este conceput pentru a oferi acces la educație tuturor segmentelor societății. Astfel, el cuprinde ansamblul instituțiilor, politicilor și proceselor implicate în educarea populației.

UNESCO recunoaște nouă niveluri de educație în sistemul său de Clasificare Internațională Standard a Educației (ISCED), de la nivelul 0 (învățământ preprimar) până la nivelul 8 (doctorat). Biroul Internațional al Educației al UNESCO menține o bază de date privind sistemele de educație ale diferitelor țări și etapele acestora.[2]

Scopul și rolul sistemului educațional

modificare

Sistemul educațional are ca obiectiv principal asigurarea accesului la educație pentru toți membrii societății, indiferent de statut social, gen sau vârstă.[3] Potrivit UNESCO, educația reprezintă un drept fundamental al omului și un motor esențial al dezvoltării sociale și economice durabile.[4]

Un sistem de învățământ bine structurat cuprinde nu doar educația formală (școlară), ci și educația non-formală și informală, recunoscând că învățarea este un proces continuu pe parcursul întregii vieți (învățare pe tot parcursul vieții).[5] UNESCO promovează viziunea conform căreia până în 2050 învățarea pe tot parcursul vieții trebuie recunoscută ca un bun comun și un drept al omului.[6]

Componentele sistemului educațional

modificare

Un sistem educațional este alcătuit din mai multe elemente interdependente:

  • Cadrul legislativ – legile și reglementările naționale care stabilesc drepturile și obligațiile în domeniul educației;
  • Instituțiile de învățământ – grădinițe, școli primare, gimnazii, licee, colegii, universități și instituții de formare profesională;
  • Curriculum-ul național – conținuturile, competențele și standardele de predare stabilite la nivel național;
  • Personalul didactic – cadrele didactice și formatorii care asigură transmiterea cunoștințelor;
  • Finanțarea – resursele alocate din fonduri publice sau private pentru funcționarea sistemului;
  • Evaluarea și certificarea – mecanismele de măsurare a rezultatelor învățării și de acordare a calificărilor recunoscute.

Potrivit OECD și UNESCO, eficiența unui sistem educațional depinde în mare măsură de capacitatea instituțiilor de la nivel intermediar (județean, regional) de a implementa politicile naționale de educație.[7]

Clasificarea internațională a sistemelor educaționale

modificare

Pentru a permite comparații statistice între țări, UNESCO a dezvoltat Clasificarea Internațională Standard a Educației (ISCED). Prima versiune a fost elaborată în anii 1970, revizuită în 1997, iar versiunea actuală, ISCED 2011, a fost adoptată la cea de-a 36-a Conferință Generală UNESCO din noiembrie 2011.[8] Față de ISCED 1997 care cuprindea șapte niveluri, ISCED 2011 introduce nouă niveluri, prin detalierea nivelului terțiar și extinderea nivelului 0 pentru a include programele de dezvoltare a copilăriei timpurii destinate copiilor sub trei ani.[9]

Nivelurile ISCED

modificare
  • ISCED nivel 0 – Educația timpurie
  • ISCED nivel 1 – Învățământ primar
  • ISCED nivel 2 – Învățământ gimnazial
  • ISCED nivel 3 – Învățământ liceal
  • ISCED nivel 4 – Învățământ postliceal
  • ISCED nivel 5 – Învățământ superior de scurtă durată
  • ISCED nivel 6 – Licență sau nivel echivalent
  • ISCED nivel 7 – Master sau nivel echivalent
  • ISCED nivel 8 – Doctorat sau nivel echivalent[10]

Educația și drepturile omului

modificare

Educația este recunoscută ca drept fundamental al omului prin articolul 26 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. UNESCO susține că statele au responsabilitatea principală de a respecta, proteja și îndeplini dreptul la o educație de calitate pentru toți, pe tot parcursul vieții.[11] Acest principiu stă la baza tuturor politicilor educaționale promovate la nivel internațional prin Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 4 (ODD 4), care urmărește asigurarea unei educații incluzive, echitabile și de calitate.[12]

  1. Wallace, Dorothy (). „Parts of the Whole: Approaching Education as a System”. 2. doi:10.5038/1936-4660.2.2.9.
  2. Revision of the International Standard Classification of Education (ISCED), Retrieved 5 April 2012.
  3. „Education transforms lives” (în engleză). UNESCO. Accesat în .
  4. „New UNESCO report calls for renewed commitment to the right to education” (în engleză). UNESCO. . Accesat în .
  5. „What you need to know on lifelong learning” (în engleză). UNESCO. . Accesat în .
  6. „Lifelong Learning: Common Good & Human Right” (în engleză). 3CL. . Accesat în .
  7. „The anatomy of an education system: why the middle tier matters” (în engleză). UNESCO IIEP. . Accesat în .
  8. „International Standard Classification of Education (ISCED) 2011 | CEDEFOP” (în engleză). www.cedefop.europa.eu. . Accesat în .
  9. „International Standard Classification of Education (ISCED)” (în engleză). Eurostat. . Accesat în .
  10. „Clasificarea Internațională Standard a Educației – ISCED – Autoritatea Națională pentru Calificări”. Arhivat din original la . Accesat în .
  11. „Education policies and strategies” (în engleză). UNESCO. . Accesat în .
  12. „Lifelong learning” (în engleză). UNESCO. . Accesat în .

Bibliografie

modificare
  • en Kallen, Denis (1996) Evaluating and reforming education systems. Paris, Organisation for Economic Co-operation and Development OCLC 34560025
  • de Helmut Fend: Die sozialen und individuellen Funktionen von Bildungssystemen: Enkulturation, Qualifikation, Allokation und Integration. In: Hellekamps, S./Plöger, W./Wittenbruch, W. (Hrsg.): Handbuch der Erziehungswissenschaft. Bd. 3: Schule. Paderborn u. a. 2011, S. 41–53.
  • sl Průcha, Jan. (1999) Vzdělávání a školství ve světě. 1. vyd. Praha: Portál, 320 s. ISBN 80-7178-290-4. S. 16
  • en Peeter Mehisto, Fred Genesee (2015) Building Bilingual Education Systems, Cambridge University Press,
  • en Michael Belok, Krishna Gopal (1979) Educational Systems: Occidental and Oriental. Anu Prakashan
  • en García Garrido, José Luis. (ed.) Diagnosis of the Educational System. Madrid, Instituto Nacional de Calidad y Evaluación (España) 2000
  • en Sam Kaplan (2006) The Pedagogical State: Education and the Politics of National Culture in Post-1980 Turkiye, Stanford University Press
  • en Clyde Chitty (1999) The education system transformed. Tisbury : Baseline Book OCLC 493660401
  • en EURYDICE:European Unit (1988) The Greek education system, Brussels, Published for the Commission of the European Communities, Directorate-General [for] Employment, Social Affairs and Education OCLC 19918107
  • Musa Kraja (1998, 2006) Pedagogjia. Tiranë, OCLC 45276951

Lectură suplimentară

modificare

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare