Misticism
termen peiorativ pentru un comportament necritic, entuziast și exagerat din punct de vedere religios
Nu confundați cu Mistică.
Misticismul (în germană Mystizismus), spre deosebire de mistică, este un termen peiorativ folosit de Immanuel Kant pentru a defini atitudinea exagerată, înclinată spre irațional, asemeni obscurantismului.[1] Termenul a fost popularizat pe parcursul secolului al XIX-lea de Karl Marx în contextul răspândirii criticii religiei.
Misticismul este reprezentat de totalitatea atitudinilor și învățămintelor care rezultă din afirmația că realitatea autentică este inaccesibilă conștiinței și poate fi pătrunsă doar prin metode intuitiv-extatice; misticitate (rar). Stare de spirit specifică misticului (adept al misticismului).[2]
Bibliografie
modificare- Erich Garhammer: Erpressung, Ämterschacher und Aktenvernichtung unter dem Deckmantel des Mystizismus. Geistlicher Missbrauch im 19. Jahrhundert. In: Verhandlungen des Historischen Vereins für Oberpfalz und Regensburg, Band 162, Regensburg 2022, p. 295–312.
Note
modificare- ↑ Immanuel Kant, Kritik der praktischen Vernunft, 86.
- ↑ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, p. 728
Legături externe
modificare- „Misticism” la DEX online
- Gândirea magică și cele 7 credințe iraționale care ne conduc viața, 25 septembrie 2012, Marius Comper, Descoperă
Misticismul la români
- Saraci in texte, 16 octombrie 2006, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
- Strigoii si alte duhuri, 16 octombrie 2006, Carmen Anghel, Jurnalul Național
- Retetele de dragoste, 16 octombrie 2006, Violeta Cristea, Jurnalul Național
- Magie si escroci, 16 octombrie 2006, Anca Scarlat, Jurnalul Național
- Alungați-l!, 16 octombrie 2006, Mihai Stirbu, Jurnalul Național
Misticismul în Dacia
- Atunci când se zâmbea Morții, 16 octombrie 2006, Loreta Popa, Jurnalul Național