Mariandinii (greacă veche Μαριανδυνοί, sau Μαρυανδυνοί) au fost un trib de origine tracă din nord-estul Bitiniei. Regiunea pe care o ocupau se numea Mariandinia (Μαριανδυνία, conform lui Ștefan din Bizanț)

Pliniu[1] vorbește despre un Sinus Mariandynus (Golf Mariandinian) pe coasta regiunii omonime. O serie de mituri grecești îl au pe Mariandin ca presupus erou eponim.

Localizare

modificare

Mariandinii trăiau în Regatul Bitiniei, într-o zonă dintre râurile Sangariu și Bileu, la est de teritoriile locuite de triburile trace numite tini și bitini. Scilax din Carianda neagă întinderea spațiului locuit de mariandini până la Sangariu, considerând râul Hipiu ca granița estică dintre aceștia și bitini.[2]

Sursele antice sunt vagi în ceea ce privește etnicitatea mariandinilor. Strabon susține că aceștia erau o înrudiți cu bitinii[3], contrazicându-l pe Herodot, care îi distinge de traci și de tini.[4] Strabon afirmă deopotrivă și că mariandinii sunt paflagoni.[5] Argumentele oferite de Herodot sugerează că în armata persană, aceștia se echipau diferit de bitini, iar armura lor semăna mai degrabă cu cea a paflagonilor.[6]

Principalul oraș de pe teritoriul lor era Heracleea Pontică, ai cărei coloniști greci i-au redus pe mariandini, pentru o vreme, la o stare de robie asemănătoare cu cea a claselor sociale mnoae (în Creta) sau penestae (în Tesalia).

Potrivit cercetătorului modern John Hind,

„ [...] E posibil ca mariandinii să fi cedat inițial o parte din litoralul lor [...coloniștilor heracleeni...] destul de pașnic, având nevoie de protecție împotriva bebricilor și paflagonilor. În timp, heracleeni au cucerit valea Licului, (transformată) într-o sursă a prosperității lor, mariandinii intrând într-o formă de iobăgie colectivă, în cadrul căreia aveau avantajul de a nu fi dispersați sau vânduți în alte state. Cum s-a ajuns la această stare de fapt nu este clar, dar oamenii ar fi putut fi aduși în această situație într-un moment de slăbiciune a căpeteniilor lor, sau ar fi putut deveni sclavi treptat, ca urmare a faptului că «au fost protejați până nu le-a mai rămas nimic» de către heracleeni [...] Extinderea rapidă a teritoriului heracleean a dus la blocarea mariandinilor în satele lor agricole, ca popor dependent, supus deseori angajării ca vâslași în flote (grecești).”[7]

La începutul secolului al VI-lea î.Hr., pare că erau încă un popor independent, care plătea tribut direct regelui lidian Cresus[8] și care era în război cu Heracleea.[9][10]

Referințe

modificare
  1. Pliniu cel Bătrân. Istorie Naturală. p. 6.1.
  2. Scilax din Carianda. Periplu. p. 34.
  3. Strabon. Geografia. p. 7.3.2.
  4. Herodot. Istorii. p. 3.90.
  5. Strabon. Geografia. p. 8.3.17.
  6. Herodot. Istorii. p. 7.72 și 7.75.
  7. Hind, Joseph (). Colonizarea Megarică în Jumătatea Vestică a Mării Negre (surori și fiice ale Heracleei). Franz Steiner Verlag. p. 131-152.
  8. Herodot. Istorii. p. 1.28.
  9. Pausania. Descriere a Greciei. p. 5.26.7.
  10. Iustin. Istorii Filipice. p. 163.8.