Ioan Dan

Date personale
Ioan Dan
Născut	30 iunie 1922^[1] Deva, România^[2]
Decedat	31 octombrie 2003 (81 de ani)^[1] Los Angeles, SUA
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor memorialist[*]
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Ioan Dan (n. 30 iunie 1922, Deva, România – d. 31 octombrie 2003, Los Angeles, SUA) a fost un romancier și memorialist român.

Biografie

A urmat Școala Normală din Sighet și Focșani între anii 1934 și 1940. Ulterior și-a continuat studiile la Liceul nr. 39 din București, unde a obținut diploma de bacalaureat în 1968. De-a lungul timpului, a avut mai multe ocupații: a fost vânzător de ziare în București, muncitor la o carieră de nisip, chelner la lăptăria „Cocea” de pe Calea Văcărești, muncitor într-o orezărie din Transilvania, scriitor amator, tehnician tipograf și șef de serviciu într-o cooperativă de artizanat.

În cele din urmă, s-a afirmat ca scriitor, devenind cunoscut prin romane de aventuri de capă și spadă, apreciate de tineri pentru stilul lor umoristic și captivant.^{[necesită citare]} Cele mai importante scrieri ale sale sunt evocări istorice, centrate pe figurile lui Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul, dar și pe eroi anonimi, prezentați ca modele de curaj și înțelepciune. A devenit membru al Uniunii Scriitorilor în 1978. În 1984 a emigrat în Germania, iar în 1986 s-a stabilit în Statele Unite, în apropiere de Los Angeles, California.

Ioan Dan a debutat în literatură în 1938, cu romanul Regele sportivilor, publicat de editorul Costel Niculescu, urmat de al doilea volum, apărut în 1940. În 1941 a publicat romanul Detectivul, iar din 1968 a colaborat frecvent la revista literară Luceafărul. A urmat apoi debutul său de maturitate, marcat de cărți bine primite de public^{[necesită citare]} și de numeroase reeditări.

A fost căsătorit cu Aretia Dan. A avut un fiu, Ion Gheorghe Dan, căsătorit cu Mihaela Dan. Nepoții săi sunt Alexandru Florin Dan și Ion Gabriel Dan.

Scrieri

Locatarii din Strada Fecioarei, București, 1970
Curierul secret, Editura Eminescu, București, 1974
Cavalerii, Editura Eminescu, București, 1975
Taina cavalerilor, Editura Eminescu, București, 1976
Cavalerii ordinului Basarab, București, 1977; ed. 2, I-II, München, 1985-1987; reeditat în ediția a V-a de Editura Lucman, București, 2004. Tradus în limba rusă de Petre Stati și apărut la Moscova în 1978
Stăpânii golfului, editura Eminescu, București, 1981
Cavalerii râsului (în colaborare), Editura Ion Dumitru, München, 1987
Milionarii (schițe și povestiri), Editura Publistar, București, 2000
Jurnal de exil, Editura Publistar, București, 2000

Note

1 2 „Ioan Dan” (în engleză). Library of Congress Authorities[*]. Wikidata Q13219454. Accesat în 26 iulie 2025.
↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în 23 februarie 2026.

[wdref-7b3552fc3ad177d2e131c55d7a8cc824-1] 1 2 „Ioan Dan” (în engleză). Library of Congress Authorities[*]. Wikidata Q13219454. Accesat în 26 iulie 2025.

[wdref-482687da17e0541ec0456e72727baf64-2] Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în 23 februarie 2026.

[1]