Fascie

Fascie
Teaca rectului (verticală extinsă gri închis la stânga), un exemplu de fascie
Detalii
Latină	fascia
Originea embrionară	mezenchim
Parte din	Sistemul muscular
Resurse externe
Gray's	p.376
TA	A04.0.00.031
FMA	78550
Terminologie anatomică

O fascie (derivat din latinismul fascia, însemnând „bandă” sau „fașă”) reprezintă o structură anatomică formată din țesut conjunctiv dens, care îvelește, separă și interconectează organele interne, mușchii, oasele, vasele de sânge și nervii alcătuind majoritatea organismelor vii. Aceasta constituie o rețea continuă care se extinde de la cap până la membrele inferioare, având funcții fundamentale în menținerea integrității structurale, transmiterea forțelor musculare și asigurarea suportului mecanic.

Funcții

Principalele funcții ale fasciilor includ:

• Suport structural: Menține organele și mușchii în pozițiile lor anatomice corecte.

• Biomecanică și transmiterea forței: Permite transmiterea tensiunii create de contracția musculară de-a lungul întregului aparat locomotor.

• Reducerea fricțiunii: Oferă o suprafață netedă care permite mușchilor și organelor să alunece unele pe lângă altele în timpul mișcării.

• Protecție și compartimentare: Izolează diferite grupuri musculare în loje fasciale, limitând răspândirea infecțiilor sau a hemoragiilor.

• Inervație și propriocepție: Este bogat inervată cu mecanoreceptori și nociceptori, având un rol esențial în percepția poziției corpului în spațiu (propriocepție) și în transmiterea semnalelor de durere.

Clasificare

Fasciile sunt clasificate în mod tradițional în funcție de localizarea lor anatomică, profunzime și caracteristicile histologice. Principalele categorii sunt:

• Fascia superficială (țesut subcutanat):

Se găsește imediat sub dermul pielii și este compusă dintr-un amestec de țesut conjunctiv lax și țesut adipos. Grosimea sa variază considerabil în funcție de regiunea corpului. Ca exemplu, este groasă pe abdomen și fese, dar mai subțire pe dosul mâinii și la nivelul pleoapelor. El asigură izolarea termică, stocarea energiei sub formă de grăsime și permite mobilitatea pielii peste structurile musculare profunde. Găzduiește, de asemenea, vase de sânge superficiale, vase limfatice și nervi cutanați.

• Fascia profundă:

Este o membrană densă, fibroasă și intens organizată, situată sub fascia superficială. Este alcătuită din fibre de colagen dense, dispuse adesea în straturi paralele sau multidirecționale pentru a rezista la tracțiuni puternice. Din fascia profundă se desprind septuri intermusculare care separă grupele de mușchi în compartimente (loje). Ea formează, de asemenea, epimisiul (învelișul exterior al mușchilor) și se îngroașă în anumite zone ale articulațiilor pentru a forma retinaculele (benzi fibroase care stabilizează tendoanele). Fascia lata (la nivelul coapsei), fascia toracolombară și fascia plantară sunt fascii profunde.

• Fascia viscerală (sau subseroasă):

Este stratul care suspendă și înconjoară organele interne situate în cavitățile corpului Ea fixează organele de pereții cavităților și le învelește în straturi protectoare.

Pericardul fibros (în zona inimii), pleura (în jurul plămânilor) și peritoneul (care căptușește cavitatea abdominală).

Inervație

Din punct de vedere neurologic, fascia este unul dintre cele mai senzitive organe ale corpului. Ea este dens populată cu terminații nervoase libere și receptori specializați (cum ar fi corpusculii Pacini și Ruffini). Această inervație bogată transformă fascia într-o rețea de comunicare rapidă, care informează sistemul nervos central cu privire la modificările de presiune, tensiune și mișcare din întregul organism.

Legături externe

• Fascia Research
• lesson1layersofbody la Lecția de anatomie de Wesley Norman (Universitatea Georgetown)