Wikipedia

Clark Clifford

jurist, Statele Unite ale Americii
Clark Clifford
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Fort Scott⁠(d), Kansas, SUA[5] Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[6][1][2][3] Modificați la Wikidata
Bethesda⁠(d), comitatul Montgomery, Maryland, SUA Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul național Arlington[*]​[7] Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer militar
politician
avocat
jurist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[1] Modificați la Wikidata
Secretarul Apărării al Statelor Unite Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deRobert McNamara
Succedat deMelvin Laird
consejero de la Casa Blanca Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deSamuel Irving Rosenman[*][[Samuel Irving Rosenman (politician american)|​]]
PremiiMedalia Prezidențială pentru Libertate ()
Partid politicD  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Washington din St. Louis[*]​
Washington University School of Law[*][[Washington University School of Law (law school in Saint Louis, Missouri)|​]]
Soldan International Studies High School[*][[Soldan International Studies High School (high school in Missouri, United States)|​]]
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Clark McAdams Clifford (n. , Fort Scott⁠(d), Kansas, SUA – d. , Bethesda⁠(d), comitatul Montgomery, Maryland, SUA) a fost un avocat american. A fost un important consilier pe probleme politice al președinților democrați Harry S. Truman, John F. Kennedy, Lyndon B. Johnson și Jimmy Carter. Acesta a ocupat funcțiile de consilier la Casa Albă⁠(d) (1946–1950), președinte al Consiliului consultativ de informații⁠(d) (1963–1968) și secretar al apărării (1968–1969).[8] Clifford a avut o poziție de influență și în calitate de consilier prezidențial neoficial pe diverse teme.[9] Avocat de succes din Washington, era cunoscut pentru clienții săi din clasa superioară, manierele fermecătoare și costumele impecabile.[9]

Toți cei patru președinți democrați ai epocii Războiului Rece au apelat la serviciile sale și au fost influențați de sfaturile sale, fapt care-l transformă într-unul dintre cei mai buni cunoscători ai Washingtonului.[10]

Biografie

modificare

Clark McAdams Clifford s-a născut pe 25 decembrie 1906 în Fort Scott, Kansas⁠(d). Părinții săi locuiau acolo deoarece tatăl său, Frank, era auditor⁠(d) ambulant pentru Missouri Pacific Railroad⁠(d).[11] A fost numit după unchiul său matern, Clark McAdams.[12] A urmat cursurile la Universitatea Washington din St. Louis⁠(d).[13]

Cariera

modificare

Secretar al apărării

modificare

Pe 19 ianuarie 1968, Johnson a anunțat că Clifford va prelua funcția de secretar al apărării după plecarea lui Robert McNamara. Acesta își petrecuse aproape jumătate din anul precedent consiliindu-l pe președinte, iar cealaltă jumătate lucrând pentru cabinetul său de avocatură.[14] Cunoscut și respectat în Washington, Clifford, specialist în domeniul apărării, era considerat ca fiind un succesor demn de laudă. Mulți considerau că noul secretar avea o poziție pro-război mai puternică decât McNamara și au considerat că alegerea sa prevestește o escaladare a războiului din Vietnam. Clifford a încercat să nege o astfel de posibilitate, iar când a fost întrebat dacă este un șoim (adoptă o poziție pro-război) sau un porumbel (dispus să rezolve conflictul în mod pașnic), acesta a declarat: „Nu cred că mă încadrez în aceste distincții ornitologice”.[15]

Noul secretar nu a modificat sistemul de administrație implementat în mandatul lui McNamara la Pentagon, iar problemele interne ale administrației au căzut în mare parte pe umerii secretarului adjunct al apărării Paul Nitze⁠(d). Clifford nu a înlocuit politicile și programele în materie de strategie nucleară, NATO și asistență militară adoptare de predecesorul său, dar prefera sistemul de rachete antibalistice Santinel⁠(d) față de care McNamara a fost indiferent. Și-a dorit să utilizeze sistemul și a susținut finanțarea acordată de Congres pentru acesta. A considerat că achiziția va încuraja Uniunea Sovietică să inițieze discuții cu privire la controlul armelor nucleare cu Statele Unite. Această decizie a fost productivă deoarece, după ce Clifford a părăsit funcția, administrația Johnson a intrat în negocieri cu sovieticii și a fost încheiat Tratatul ABM⁠(d) în 1972.

Clifford a continuat programul puternic mediatizat de reducere a costurilor implementat de McNamara, anunțând că peste 1.2 miliarde de dolari au fost economisiți în anul fiscal 1968 ca urmare a adoptării acestuia. Însărcinat de Congres cu implementarea unei reduceri de cheltuieli în anul fiscal 1969, Clifford a suspendat planul de activare al unei divizii de infanterie și a retras din activitate 50 de nave mici, 9 escadrile navale și 23 baze de lansare de rachete Nike-Hercules⁠(d).

Când Clifford a devenit secretar, activitatea Departamentului Apărării privind bugetul anului fiscal 1969 era încheiată: 77,7 miliarde de dolari, cu aproape 3 miliarde mai mult decât în anul fiscal 1968. Bugetul final pentru anul fiscal 1970, la care au contribuit Clifford și personalul său înainte de a părăsi postul după alegerea lui Richard Nixon în funcția de președinte, s-a ridicat la 75,5 miliarde de dolari.[16]

Note

modificare
  1. 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Clark Clifford” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
  2. 1 2 „Clark Clifford” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
  3. 1 2 „Clark McAdams Clifford” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
  4. ↑ „Clark M. Clifford” (în germană). Munzinger Personen[*]. Wikidata Q107343683. Accesat în .
  5. ↑ „Freebase Data Dumps”. Google. Wikidata Q15241312.
  6. ↑ Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
  7. ↑ https://ancexplorer.army.mil/publicwmv/index.html#/arlington-national/. Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ↑ „Clark M. Gifford - Lyndon Johnson Administration”. Office of the Secretary of Defense - Historical Office. Arhivat din original la . Accesat în .
  9. 1 2 John Acacia, Clark Clifford: The Wise Man of Washington
  10. ↑ Edwin M. Yoder Jr., "Government tasks will test Trump's skill" Arhivat în , la Wayback Machine.
  11. ↑ Friedman, Saul (). „Clark Clifford, Never Elected, Helps 'Govern' the Nation”. Des Moines Tribune. p. 24. Arhivat din original la . Accesat în .
  12. ↑ Cauley, John R. (). „Clark Clifford Likes a Challenge”. The Kansas City Times. p. 26. Arhivat din original la . Accesat în .
  13. ↑ „Clark Clifford, Robert Altman / Biographies at a glance”. The Desert Sun. Gannett News Service. . p. 25. Arhivat din original la . Accesat în .
  14. ↑ "Historical Office." Clark M. Clifford > Historical Office > Article View. N.p., n.d. Web. 13 Jan. 2017.
  15. ↑ Roger R. Trask (). The Secretaries of Defense: A Brief History, 1947-1985. Historical Office, Office of the Secretary of Defense. p. 34.
  16. ↑ National Defense Budget Estimates for FY 2013. Department of Defense. March 2012. p. 1

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Clark_Clifford&oldid=15614015