Arthur Seyss-Inquart
.svg){kind=small}
Arthur Seyss-Inquart (născut sub numele ceh Arthur Zajtich, n. 22 iulie 1892 Stannern, Austro-Ungaria, astăzi Stonařov, Cehia — d. 16 octombrie 1946, Nürnberg, Germania), a fost un criminal de război nazist, jurist și om politic austriac, judecat la procesele de la Nürnberg, condamnat la moarte și executat pentru crime de război și crime împotriva umanității.
Arthur Seyss-Inquart a servit onorabil în armata austriacă în primul război mondial, a studiat, a practicat dreptul și a intrat în viața politică. A aderat la partidul nazist în 1938. În martie 1938 a îndeplinit formal pentru câteva zile funcția de cancelar al Austriei pentru a duce la îndeplinire procedurile de desființare a Austriei ca stat independent în urma anexării acesteia de către Germania sub numele de provincia Ostmark. Anexarea Austriei a fost denumită Anschluss. În 1939 a devenit ministru fără portofoliu în guvernul lui Adolf Hitler. În mai 1940 a fost numit Comisar al Reichului (guvernator) în Olanda. Arthur Seyss-Inquart s-a manifestat ca un antisemit notoriu care, prin diferite măsuri administrative, a cauzat deportarea și moartea a peste 100.000 de evrei din Olanda. La procesele de la Nürnberg, Seyss-Inquart și-a recunoscut vinovăția pentru actele de care a fost acuzat.
Finalul
modificare
A fost condamnat la moarte, prin spȃnzurare, împreună cu alți 10 inculpați, la procesul din Nürnberg. Execuțiile (duse la împlinire de americanii John C. Woods și Joseph Malta) au avut loc în sala de sport a închisorii din Nürnberg la data de 16 octombrie 1946, între orele 1:00 și 2:57. Cei 10 naziști executați au fost: Hans Frank, Wilhelm Frick, Alfred Jodl, Ernst Kaltenbrunner, Wilhelm Keitel, Joachim von Ribbentrop, Alfred Rosenberg, Fritz Sauckel, Arthur Seyss-Inquart și Julius Streicher. În dimineața zilei de 17 octombrie 1946 trupurile celor 10 executați, împreună cu trupul lui Hermann Göring (care se sinucise cu cianură cu o noapte înainte), au fost transportate cu camioane americane la crematoriul cimitirului estic din München, unde au fost imediat incinerate. Cenușa acestora a fost împrăștiată apoi de ofițeri americani în pârâul Wenzbach (mic afluent de stânga al râului Isar), lângă strada Conwentzstraße din München, spre a nu deveni ulterior loc de pelerinaj pentru extremiști de dreapta.
Note
modificare- 1 2 Biblioteca Națională a Germaniei. „Gemeinsame Normdatei” (în germană). Wikidata Q36578. Accesat în .
- 1 2 3 Bibliothèque nationale de France. „Arthur Seyss-Inquart” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912. Accesat în .
- 1 2 Andrew Bell. „Arthur Seyss-Inquart” (în engleză). Ilustrator: Andrew Bell. Encyclopædia Britannica Online[*]. OCLC 71783328. OL 15859174W. Wikidata Q5375741. Accesat în .
- 1 2 „Arthur Seyss-Inquart” (în engleză). SNAC. Wikidata Q29861311. Accesat în .
- ↑ „regionální databáze Krajské knihovny Vysočiny” (în cehă). Wikidata Q125582843. Accesat în .
- 1 2 3 Burton C. Andrus (), I was the Nuremberg jailer (în engleză) (ed. first), New York: Coward-McCann, Inc.[*], Wikidata Q98430026
- ↑ „Arthur Seyss-Inquart” (în engleză). Find a Grave. Wikidata Q63056. Accesat în .
- ↑ Bekendmaking op papier door Seyss-Inquart, 's-Gravenhage 24 september 1944
- ↑ Citare goală (ajutor)
- ↑ „Nuremberg Trials Project”. Wikidata Q78909371.
- ↑ „Nuremberg Trials Project”. Wikidata Q78909371.