A técnica ou tecnologia modifica o modo de ser e agir do ser humano. Por isso se torna objeto de estudo da filosofia. Sobre a questão ética, analisa-se a dimensão política dos riscos e danos decorridos do desenvolvimento tecnológico. Neste artigo, essa observação é dividida em duas categorias temáticas: Biotecnologias e Meio Ambiente. Em ambos os casos se conclui que as mesmas dinâmicas das relações de poder e vulnerabilidades já observadas na sociedade são refletidas e até amplificadas pelas consequências do (...) desenvolvimento tecnológico. A fim de observar esse fenômeno multifacetário, a bioética enquanto campo de estudo inter e multidisciplinar, pode ser o campo de diálogo apropriado com tanto que se atente à fundamentação teórica oriunda da filosofia e das outras áreas de conhecimento. (shrink)

In a production experiment (Experiment 1) and an acceptability rating one (Experiment 2), we assessed two factors, spatial position and salience, which may influence the production of relational descriptions (such as “the ball between the man and the drawer”). In Experiment 1, speakers were asked to refer unambiguously to a target object (a ball). In Experiment 1a, we addressed the role of spatial position, more specifically if speakers mention the entity positioned leftmost in the scene as (first) relatum. The results (...) showed a preference to start with the left entity, however, only as a trend, which leaves room for other factors that could influence spatial reference. Thus, in the following studies, we varied salience systematically, by making one of the relatum candidates animate (Experiment 1b), and by adding attention capture cues, first subliminally by priming one relatum candidate with a flash (Experiment 1c), then explicitly by using salient colors for objects (Experiment 1d). Results indicate that spatial position played a dominant role. Entities on the left were mentioned more often as (first) relatum than those on the right (Experiment 1a, 1b, 1c, 1d). Animacy affected reference production in one out of three studies (in Experiment 1d). When salience was manipulated by priming visual attention or by using salient colors, there were no significant effects (Experiment 1c, 1d). In the acceptability rating study (Experiment 2), participants expressed their preference for specific relata, by ranking descriptions on the basis of how good they thought the descriptions fitted the scene. Results show that participants preferred most the description that had an animate entity as the first mentioned relatum. The relevance of these results for models of reference production is discussed. (shrink)

Volumul de articole, studii, cuvântări şi Pastorale publicat la Editura Mitropolia Olteniei din Craiova în anul 1986 trebuie văzut şi analizat, pentru o bună şi corectă înţelegere, în lumina vremurilor în care a apărut. În acelaşi timp, ideile pe care IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, le dezvoltă în scrierile sale sunt actuale şi după aproape 30 de ani de la strângerea lor între paginile aceleaşi cărţi, după ce văzuseră lumina tiparului cu ani în urmă în diferite reviste (...) din ţară şi străinătate, semn că autorul dovedeşte o putere impresionantă de a rămâne viu prin scrierile sale într-o epocă în care totul era dictat şi atent controlat şi cenzurat de la centru. În zilele noastre, într-o perioadă în care cei ce abordează teme ca „patriotism”, „românism”, „idealul strămoşilor”, „istoria naţională”, „pacea pe pământ”, „munca”, „dreptatea” ş.a. sunt consideraţi a fi spirite retrograde şi contaminate de perioada apusă şi de tristă amintire, cuvintele IPS Nestor Vornicescu referitoare la aceste idei rămân de o actualitate ce îi lasă pe mulţi fără replică. În ciuda faptului că anumite cuvinte şi expresii au fost acaparate de doctrina comunistă, schimbându-li-se sensul, ele reprezintă constante şi permanenţe atât ale spiritului nostru naţional, cât şi virtuţi creştine despre care s-a vorbit şi trebuie să se vorbească şi să fie respectate pentru a putea să ne orientăm într-o Europă din care ele nu au dispărut nicio clipă din discursul oficial sau particular şi în care România îşi caută coordonatele naţionale pentru a se adapta după integrarea atât de mult dorită de toţi. „Volumul Pace pe pământ îl adevereşte pe Mitropolitul şi Academicianul Nestor Vornicescu ca ierarh şi teolog pe linia învăţăturii şi a tradiţiei Ortodoxiei româneşti, iubitor şi luptător pentru ţară şi popor, pentru pace şi înţelegere între oameni şi neamuri, pentru apărarea păcii şi a vieţii. Concluzia categorică este că pacea – salvgardarea, apărarea, întărirea, impunerea şi permanentizarea ei urbi et orbi – constituie imperativul vital al zilelor noastre, cum arată autorul pe bună dreptate”.2. (shrink)

A partir de la reflexión sobre la multiplicidad de significados que se pueden extraer desde el enunciado “derecho a la filosofía”, Derrida discute quiénes tienen derecho a esta, quiénes la legitiman, cómo se institucionaliza y cuáles son sus límites. Para Derrida la filosofía se encuentra mediada por instituciones, individuos y lenguajes habilitados para ejercerla, no obstante, ha quedado fuera la reflexión de que esta misma habilitación constituye en sí un poder. Quiero establecer una relación entre el derecho a la filosofía (...) y su enseñanza y la asignatura Educación Ciudadana en Chile, la tesis de este ensayo es que la discusión sobre la Educación Ciudadana se aleja de la reflexión sobre sus propios límites, ya que no problematiza a las instituciones que la legitiman. A partir de esto surgen como preguntas de reflexión ¿cómo se espera educar a la ciudadanía si se relega para los últimos años, si solo algunos están habilitados para practicar su ejercicio? ¿Se puede enseñar ciudadanía sin discutir sus límites? ¿Es posible concebir una ciudadanía fuera de la filosofía? ¿Se puede realizar el ejercicio filosófico institucionalizado sin que atente contra las mismas instituciones que lo legitiman? La obra de Derrida resulta propicia para pensar estas cuestiones. (shrink)

What social effects does atent architecture have, in which mode of collective existence do nomadic societies such as the Tuareg live? And what kind of fictionally instituted society is accompanied by an architecture that pro duces a non-gestalt of the collective – such as the buried houses in the Chinese Loess? Such analyses show the social positivity of architecture; and they show ex negativo, which kind of social life goes along with immobile constructions.

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

El control de la publicidad sexista ha correspondiendo principalmente al Jurado de la Publicidad de Autocontrol. La norma 10 de su Código de Conducta Publicitaria (CCPA) prohíbe toda publicidad que atente contra la dignidad. Las resoluciones del Jurado han permitido consolidar estándares para juzgar la publicidad sexista, estándares utilizados por los tribunales para resolver las escasas denuncias presentadas en sede judicial. Algunos órganos de la administración pública han contribuido a la fijación de criterios, destacando la labor del Consejo Audiovisual de (...) Andalucía (CAA). Analizamos en este trabajo todas las resoluciones del Jurado relacionadas con la publicidad sexista entre 2005 y 2019. (shrink)

H. Putnam has been considered the most Peircean philosopher among the neopragmatists. This note sugests that Putnam pays great atention to the problems Peirce tackled, but he does not share Peirce's thesis on the relation between "practical interests" and science. Therefore, Putnam's realism is more Deweyan and Jamesian than Peircean.

Se vorbește îndeobște mai mult despre un spirit al timpului (Zeitgeist) și amprenta acestuia asupra modului în care noi înțelegem și reflectăm lumea – asemenea cerului, al cărui joc de lumini și umbre oferă un contur de culoare lucrurilor. Nu trebuie însă să uităm solul din care ideile încolțesc și spiritul locului (Raumgeist) care le‐a animat creșterea. În acest orizont au loc întâlnirile, împlinirile, speranțele și dezamăgirile care ne edifică ca oameni și ne orientează busola căutărilor filosofice și spirituale. Există (...) roade pentru care dăm socoteală în secerișul vieții de zi cu zi și există resturi de care recolta zilei nu pare să ia seama – aparent neînsemnate pentru logica zilei, aceste resturi de roade sunt tocmai cele care la urmă, la apus, dau sens întregii strădanii. Avem sarcina existențială de a nu lăsa iarna vieții să se aștearnă pe resturile rămase în urma secerișului. Acesta este și imboldul volumului de față, care se dorește a fi un spicilegium, care în limba latină înseamnă „un mănunchi de resturi de spice rămase în urma recoltei”. Așadar, o antologie de paisprezece texte filosofice de diferite dimensiuni și subiecte, dar care reprezintă expresia unei comunități de cercetători, profesori, doctoranzi și pasionați de filosofie aduși împreună de filosofia studiată sau trăită cândva la Cluj‐Napoca. Chiar dacă este compus din texte eterogene, cititorul atent al acestui volum va putea sesiza cum spiritul acestui loc subîntinde toate tematizările: propensiunea față de idealism, profunzimea psihanalizei, subtilitatea fenomenologiei, pasiunea realist speculativă și fervoarea căutării autentice a binelui, adevărului și frumosului în lume, în gândire și artă sunt predispozițiile care însuflețesc și textele de față. - Dan Siserman. (shrink)

This paper traces the (de)formative force of Heidegger's thought on Blanchot's writing. In the paper, I attempt to show how the question of nihilism and the question of truth in the work of Heidegger impose on Blanchot what he calls the exigency of the fragment. This exigency arises more specifically from an affinity and attunement in Blanchot's work to Heidegger's sense of Aus-setzen, on the one hand, and a resistance in Blanchot's work to Heidegger's sense of Ent-wurf, on the other. (...) Fragmentation responds to the risk of ex-posure in a way that withdraws the horizon against which something like Entwurf might be "measured." This response can be characterized as a renewed atentiveness to the relation of errancy and withdrawal. (shrink)